• 01
  • 02
  • 03
  • 04
  • 05
  • 06
  • 07
  • 08
  • 09
  • 10

Povestea Bunicii Eugenia

Povestea-Bunicii-prima-pozaDupă ce treci de poarta mare de lemn de la numărul 81, pătrunzi în lumea Pensiunii Bunicii Eugenia, aşa cum o ştiu toţi cei care i-au fost oaspeţi de-a lungul vremii. Femeie simplă dar ambiţioasă, aşa cum sunt toţi oamenii locului, bunica şi-a deschis poarta primilor turişti în anul 1973, când a primit drept oaspeţi un grup de tineri americani, aduşi de Fundația „Ambasadorii Prieteniei”, să doarmă, să mănânce şi să descopere viaţa la ţară. „Dragu mamii, erau tare curioşi tinerii ăia, şi când or venit prima dată or vrut să se bage în grajd să vadă vitele” – îşi aminteşte bunica cu zâmbetul pe buze, „şi s-or fotografiat cu vaca şi cu calul, şi seara când am intrat la muls, unul mai negru aşa m-o rugat să-l las să încerce şi el să mulgă vaca”, „şi tinerii ăştia nu erau deloc gingaşi că le plăcea să doarmă și în șoprul cu fân”.

Şi aşa au urmat apoi caravanele cu olandezi, nemţi, francezi şi mai toate naţiile pământului, veneau să descopere frumuseţile locului şi ospitalitatea oamenilor, iar bunica îi primea mereu pe toţi cu aceeaşi bucurie în suflet şi bucate alese dar tradiţionale.

Motto-ul ei, după care s-a ghidat în toţi acei ani în care a fost gazdă şi îşi aştepta oaspeţii, era mereu acelaşi pe care ni-l aminteşte şi astăzi:

Să le daţi oamenilor de toate, şi să umpleţi masa cu bucate, ca ei să plece multumiţi.
Fiţi veseli, purtați-vă frumos cu turiștii, ca să se simtă bine și să mai revină.

Bunica mai este şi astăzi lângă noi şi de acolo, din umbră, ne struneşte să facem lucrurile cum trebuie, dar ne şi învaţă din trucurile bucătăriei vechi tradiţionale. Se înţelege cu toate naţiile pământului prin limbajul internaţional al semnelor, şi nu a fost oaspete care să-i treacă pragul casei şi căruia să nu-i fi spus o vorbă bună însoţită de zâmbetul ei sincer şi cald şi căruia să nu-i fi împărtăşit poveştile adevărate ale vieţii, pe care le-a trăit în cei peste 80 de ani.

0